Am scris mai devreme cum am petrecut timpul in Romania. Intentionat am omis ceva foarte important.
In noaptea de revelion am primit un mesaj si un telefon de la Nicoleta. Ma intreba daca puteam sa ma intalnesc pe 3 ianuarie cu o doamna din Ploiesti care ma putea ajuta cu niste chestii destul de importante. I-am spus ca pot sa ma intalnesc si am ramas sa stabilim detaliile. Trebuia sa ma intalnesc cu respectiva doamna la Macromall la ora 10.30 in Brasov. Ma duc la intalnire si cand sa ma dau jos din masina intorc capul si o vad pe Nicoleta.

Va spun ca a fost prima oara in viata mea cand am ramas fara cuvinte. Nu am mai zis nimic, ma uitam ca prostul si nu imi venea sa cred. O stiam in spital si ea era in fata ochiilor mei in parcarea de la Macromall. Eu eram speriat de bombe si aveam o privire cel putin ciudata. Cred ca s-a speriat putin de reactia mea dar putea sa se astepte. Pana la urma am inceput sa vorbesc si mi-am mai dat drumul la un suc si la un ceai cald. A venit din Germania vineri dimineata si vineri seara a plecat inapoi. Din Bucuresti a luat-o o prietena si din Ploiesti la Brasov a venit singura. La fel si la intoarcere.

Ne-am plimbat prin centrul Brasovului, am mancat la un restaurant acolo, ne-am tinut de mana, i-am bagat mana in buzunarul meu, ne-am sarutat. A fost superbbbbbbbbbb. Pot sa zic ca a fost unul din cele mai frumoase lucruri care mi s-a intamplat in acesti 25 de ani. Pana la urma s-a terminat magia si fiecare a plecat de unde a venit. Eu la Fagaras si ea la Ploiesti. Inainte sa plec m-am oprit la Carrefour sa cumpar niste desene animate pentru Sara si niste mancare pentru caini si pisici. Ma plimbam cu cosul printre rafturi si nu puneam nimic in el. Pluteam.

Pe drum catre Fagaras nu am depasit pe nimeni. Nu eram in stare, eram ca vrajit. Am ajuns acasa palid si fara sa vorbesc prea mult. Inca visam. Trebuia sa fiu ciupit. Bunica mea s-a speriat cand m-a vazut desi stia ce se intamplase.

Nu prea pot sa va explic acum ce am trait atunci si nici ce simt acum. Stiu doar ca sunt niste senzatii extrem de placute. Mos Craciun a venit pe 3 ianuarie. Mai bine zis Nicoleta a venit pe 3 ianuarie. Pe langa faptul ca a cheltuit o suma frumoasa de bani pentru un bilet Germania Romania cumparat cu 2 zile inainte am ramas impresionat de efortul care l-a facut. Nu e usor sa te urci in avioane si sa conduci cand ai fost operata de curand. Nu e usor sa le zici la medici ca amani tratamentul doua zile ca trebuie sa mergi in Romania sa vezi pe cineva. Dupa cum va spuneam, am ramas fara cuvinte si nici acum nu prea am sa ii multumesc dar macar o sa incerc.

Nicoleta iti multumesc pentru clipele fantastice petrecute impreuna, iti multumesc pentru efortul supraomenesc pe care l-ai facut, iti multumesc ca mi-ai dat posibilitatea sa te vad, iti multumesc ca m-ai facut sa uit de toate, iti multumesc ca mi-ai aratat cat de importanta este viata si cat de frumoasa poate sa fie uneori,iti multumesc ca m-ai facut sa ma simt o persoana importanta, iti multumesc pentru ca mi-ai dat ocazia sa iti ating degetele alea subtiri iti multumesc ca m-ai lasat fara cuvinte.

Azi in avion ma uitam pe geam si dincolo de nori chiar era o raza de lumina. De fapt ardea soarele si era lumina. Cand am plecat era seara si nu se vedea nimic, azi dimineata la intoarcere si zborul a fost altfel. Va las cu aceasta melodie. Nicoletoooooooooo, e pentru tine. Asculta.

Pe aceeasi tema

• The power of internet
• Thelma Houston - Don’t leave me this way
• Grasu XXL feat Alex - Turnin
• Doinita Fluturu - Pacat, pacat, pacat
• Gheorghe Zamfir-The Lonely Shepherd (Kill Bill Soundtrack)
• Viata…
• Dedicatie
• Martie
• Bruce Springsteen - Streets Of Philadelphia
• Sfaturi