Balciul desertaciunilor
Aseara, dupa lungi si spoitoresti rugaminti, nume-de-cod Pisi a acceptat sa mergem in Dragaica. Minunata Dragaica buzoiana.
Pe cand eram mic copil totul parea diferit acolo. Nu vedeam jegu’, nu miroseam toti micii si nu auzeam manelele. Insa am continuat sa merg in fiecare an, far’ de exceptie. Imi place in continuare sa-mi intind zambetul pana la urechi in masinutele busitoare si sa vad fumul si luminitele de la inaltimea Balerinei.
Aseara exact astea le-am facut, si-n plus, pentru c-am fost cuminte, am primit si vata pe bat, dupa cum se demonstreaza mai jos.
In rest, multe si diverse manele, niste david deejays de-aia si niste populara. Mirosuri prea multe si prea imbinate, lumini frumoase, zambete laaargi. Nume-de-cod Pisi mi-a cantat 7 trandafiri si dupa destul de putin timp am plecat spre Bucuresti.
Intr-o alta ordine de idei, miercuri imi depun dosarul, joi zbor la sor-mea s-o iau din robia paradisului si duminica ma-ntorc in Romania sa m-apuc de invatat ca doar vine License to kill.
Poze drept dovada:
Loading ...
ci dragut..vata pe bat
Ce-mi placea si mie in Dragaica
De fapt, cand eram eu mica, mititica, Dragaica era un eveniment important, asteptat un an intreg, cel putin ptr noi copiii.
daiana, exact. Un an rabdam pentru mareeea bucurie
da c e dragaica?
raullllll, un fel de balci. cu geci de piele, vata pe bat, de-alea de te dai-n ele, terase cu mici si etc.
ca asta: http://www.youtube.com/watch?v=klgU7JtymIA ?
Dragaica….pacat ca si-a pierdut din farmecul de alta data cand numaram zilele pana la inceperea dragaicii.Acuma mai mult a ajuns o “tiganie” si totusi elemente ca masinutele busitoare,vata pe bat inca au ramas(macar atat)