Banca
In fata casei bunicilor sunt doua banci cu picioare din fier si lati din lemn. Pe ele au stat foarte multi oameni si probabil vor sta si de acum inainte.
Pe acele banci stateam noi in fiecare vara pana cand se insera si bunica venea sa ne stige si sa ne ameninte ca ne incuie usa daca nu mergem si dormim afara.
Bancile erau pline de copii si ne jucam tot felul de jocuri. Radeam, fugeam, ne traiam copilaria.
Nu ne interesa criza economica, nici politica si nici incalzirea globala. Nu aveam rate de platit si nici nu eram casatoriti.
Era un loc de socializare, un loc in care incercai sa te bagi in seama cu fetele. Socializam pe banca ca nu stiam ce e ala ID.
Vara asta am stat si am observat banca. Era goala si in fata casei era o liniste deplina.
Brusc am realizat ca s-au dus acele vremuri si peste noi au trecut anii.
Acum linistea este tulburata de idiotii care au bani de masina, de niste boxe si de un cd virgin pe care pun niste manele.
Noi ascultam niste casete sau niste cd-uri fara sa dam prea tare ca iesea cate un vecin care avea ceva de comentat.
Acum vecinii nu mai traiesc sau le e frica sa iasa afara ca nu mai exista respectul din anii trecuti.
Anii trec, bancile tot acolo sunt, oamenii se schimba si viata merge inainte.
Raman amintirile….
Loading ...
da…bancile de la Lipu…facute initial pt cei care asteptau autobuzele,apoi au devenit ale noastre,ale adolescentilor care stateu seara si povesteau,si ascultau muzica de al casetofonu scos pe geamul casei dinainte…
ce vremuri….
mi-e dor de Lisa copilariei mele.
Acum totul s-a transformat…pe bancile de la Lipu adolescentii zilelor noastre isi dau idurile,conturile de hi5 si facebook….si asculta manele….
raman amintirile……
mi-a placut mult postul asta…In ultima vreme nu mai scrii pe blog….
Vreau si eu pe banca ta!
frumoase vremuri…
chiar ca frumoase vremuri…chiar azi ma gandeam ca m-as intoarce oricand in trecut, sa retraiesc acele vremuri. cate s-au mai intamplat pe bancile acelea…
frumos…aa,frumoasa poza
Daniela, scriu cand simt nevoia si cand am ceva de spus. Desi de multe ori subiecte sunt nu mai am cheful pe care il aveam acum un an. Poate am evoluat si eu putin, poate nu mai sunt cum eram. Inca nu stiu sigur. Din fericire nu cere de mancare si nici nu sunt nevoit sa scriu pe el prea des.
E ciudat ca in loc sa evoluam spre o stare de spirit superioara noi involuam. Trecem cu vederea ce conteaza si ne concentram asupra unor chestii relativ importante doar ca asa zic altii.
Nelutu, imi pare rau ca nu ai ajuns anul asta. La anu daca suntem sanatosi.
UrbanReality, copilarie. Nimic nu e mai frumos.
Wichita, recunoaste ca te pupau baietii si erai foarte emotionata.
Gio, se pare ca ti-as sters ochelarii bine. Good job girl
)
posturile bune nu vin in fiecare zi dar zic ca a meritat asteptarea…
eheeee…cate si mai cate pe bancile din fata casei noastre…eheeee
Chiar ma gandeam intr-una din serile de vara in care am dormit acolo in camera din fata…nu auzeam nici o persoana ..mai treceau din cand in cand cu masinile si se mai auzea in trecere cate unvers de manea dar in rest nimic….
Este pe cat se poate de trista realitatea asta….la 15 ani ma jucam “flori fete si baieti”, spuneam bancuri, si nu era saptamana sa nu facem un chef sau un gratar pe undeva printr-o gradina la munte..
Ar fi ceva daca ne-am apuca sa ne scriem toate amintirile din copilarie undeva, pentru ca numai asa putem sa nu le uitam pe toate…
Mai sensibilule
Frumos post
True, true.
se mai intampla si sa fiu pupata.. Cat de batrana ma simt 
ma regasesc exact in fiecare cuvant…chiar si descrierea bancii este la fel…si chiar saptamana trecuta am vazut-o goala, goala, goala…cred ca numai bancile ne mai duc dorul
Lolissima
)
Stiu ca va place partea asta a mea
Iulia, doar nu ai vazut banca mea?
fiecare etapa a vietii isi are frumosul ei, cu atat mai mult copilaria…totul se transforma, vremuri, oameni… si tu te schimbi, si eu…sa o facem in bine, sa devenim mai buni, mai frumosi…si partea asta a ta, las_o sa se arate mai des